- a ţine o conferinţă
- to (give / deliver a) lectureto (give a) talkto speakto make / to deliver a speech.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a ţine o conferinţă
Look at other dictionaries:
conferenţia — CONFERENŢIÁ, conferenţiéz, vb. I. intranz. A ţine o conferinţă. [pr.: ţi a] – Din conferinţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONFERENŢIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A conferenţia pe tema ...) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
conferenţiar — CONFERENŢIÁR, Ă, conferenţiari, e, s.m. şi f. 1. Persoană care ţine o conferinţă. 2. Grad în învăţământul superior, intermediar între lector şi profesor; persoană care deţine acest grad. [pr.: ţi ar] – Din fr. conférencier. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
public — PÚBLIC, Ă, publici, ce, s.n. sg., adj. 1. s.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. ♢ loc. adj. şi adv. În public = (care are loc) în faţa unui anumit… … Dicționar Român
orator — ORATÓR, oratori, s.m. Persoană care rosteşte un discurs, care vorbeşte în public; persoană care are talentul de a vorbi frumos în faţa unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORATÓR s … Dicționar Român
vorbi — VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenţii; a spune, a zice, a grăi. ♢ expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura… … Dicționar Român
notiţă — NOTÍŢĂ, notiţe, s.f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informaţie, ştire (de proporţii reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecţie etc.; note. – Din fr. notice. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
rosti — ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. refl. (Rar) A se pronunţa, a şi spune părerea autorizată. ♦ tranz. A… … Dicționar Român
